Restaurarea unei tesle vechi din tâmplăria casei mele din Cincu: curățată de rugină, cu tăișul ascuțit și călit.
Prin aceste articole vreau să documentez obiecte găsite în casa mea, în amintirea oamenilor care au locuit acolo înainte și ca o mică privire asupra vieții de atunci.
O unealtă – tesla
Pe urmele trecutului …
Renovându-mi casa, găsesc mereu urme ale trecutului. Am o slăbiciune pentru lucrurile care țin de istoria unui obiect.
De casă ținea odinioară și o tâmplărie. Era într-o stare jalnică și, din păcate, de aceea nu s-a păstrat niciun inventar și au rămas doar puține unelte.
Ultimul tâmplar a murit pe la mijlocul anilor ’50 ai secolului trecut.

Una dintre piesele pe care le-am găsit este această unealtă ruginită. În imagine am îndepărtat deja cea mai mare parte a ruginii.
Când Alex mă vizitează și se uită la grămada mea de fier vechi, îi sare în ochi obiectul. E o teslă, zice el.
În timpul primei mele ucenicii am avut mult de-a face cu lemnul; am învățat, de exemplu, să îmbin șarpante ca la carte, cu cepuri, scobituri, îmbinări la jumătatea lemnului și așa mai departe.
Dălțile, cuțitoaiele, securile de cioplit și altele asemenea îmi sunt deci cunoscute, dar ce este o teslă și cum se folosește n-am învățat atunci.
La una dintre șederile de lucru mi-am rupt coada târnăcopului. Are o mărime specială, nu e ceva ce găsești pur și simplu de cumpărat. Un prieten din România s-a oferit să-mi facă una nouă. Și ce să spun: am rămas uimit. Coada nouă e mai bună decât cea veche; pur și simplu se așază în mâini.

Trebuie să încerc și eu să fac o astfel de coadă, mi-am zis, și atunci mi-am amintit de teslă. Din stocul meu de lemn vechi am luat acasă o bucată dintr-un trunchi de pom fructifer.
În acest weekend m-am apucat de treabă: am despicat trunchiul pe mijloc și, cu fierăstrăul circular, cuțitoaia și șmirghelul, am făcut din el o coadă.
Am curățat tesla de rugină, i-am ascuțit și călit tăișul.
I-am pus coada și am încercat-o. Funcționează. Pentru folosirea de zi cu zi, totuși, probabil că nu este potrivită. Prea mult metal s-a corodat deja; peretele din jurul ochiului mai are pe o parte doar câțiva milimetri și este crăpat.
Și totuși e mult prea frumoasă ca s-o arunc. Se vede munca fierarului, fiecare lovitură de ciocan care i-a dat forma. Este un unicat, nu uniformă, ci cu un caracter propriu.
Pomul din al cărui lemn s-a făcut coada a apucat vremea când tâmplarul lucra în atelier și l-a hrănit cu fructele sale.
Este un sentiment minunat să modelezi o coadă din acest lemn, potrivind-o la un capăt mâinii, iar la celălalt oțelului care o cuprinde.
Tesla își va găsi locul în tâmplăria reconstruită, care îmi va găzdui pe viitor oaspeții. Așa rămâne vie o bucată din trecut.


