Are sens izolarea pereților din cărămidă la o casă veche și, dacă da, cum? Despre asta a fost vorba recent într-o discuție deschisă pe un forum, unde am fost corectat destul de clar. Scrisesem acolo că pereții trebuie să respire. Răspunsul a venit prompt, apreciativ ca ton și clar ca fond: afirmația ar fi pur și simplu greșită, iar o izolație exterioară ar fi cel mai bun lucru pe care l-aș putea face pentru peretele meu. În acest articol rezum ce am învățat din schimbul de idei, unde am greșit și de ce totuși nu voi izola pereții exteriori ai casei mele.

Dacă ești nou aici: renovez o casă țărănească săsească din Transilvania, mai exact din Cincu (Großschenk), construită în anul 1888. Pereții exteriori au o grosime de aproximativ 60 de centimetri și sunt din cărămidă arsă în câmp. Acum circa 40 de ani am urmat o formare de tehnician constructor, chiar dacă ulterior m-am reorientat profesional spre electronică și IT. Înainte de a începe restaurarea, m-am documentat așadar foarte temeinic despre cum se procedează corect la o astfel de casă. Acest lucru e mai important decât pare la prima vedere, pentru că cărămizile arse în câmp se comportă cu totul altfel decât cărămizile pline pe care cei mai mulți le cunosc din tabele și calculatoare.

Pe scurt, cele mai importante idei:

• Pereții nu respiră. Aerul și umiditatea din interior sunt eliminate aproape în totalitate prin aerisire, nu prin perete.
• La zidăria veche contează transportul umidității: peretele trebuie să rămână permeabil la vapori atât spre interior, cât și spre exterior, ca umezeala să nu se acumuleze nicăieri.
• Cărămizile arse în câmp izolează mai bine decât cărămizile pline moderne, aproximativ ca blocurile din lut ușor. Peretele meu de 60 cm echivalează cu circa 4–7 cm de polistiren, iar coeficientul său U este de aproximativ 0,45–0,7 W/(m²K).
• În schimb, cărămizile arse în câmp sunt foarte higroscopice și absorbante. O izolație în spatele căreia se acumulează umezeală le poate deteriora permanent.
• De aceea, la construcțiile istorice precum a mea se recomandă adesea renunțarea completă la izolarea pereților. Prefer să economisesc energie la acoperiș, planșeu, ferestre și pardoseală.
• Conceptul meu energetic compensează o bună parte din necesarul mai mare de căldură al peretelui neizolat: încălzire în perete cu pompă de căldură aer-apă, un aparat de aer condiționat split pentru dezumidificare, o pompă de căldură pentru apa caldă menajeră, panouri solare pe acoperiș sub forma unui sistem fotovoltaic plug-in cu baterie și o sobă pe lemne.

Despre ce a fost discuția

Ca să înțelegi la ce mă refer, iată esența mesajului pe care un membru al forumului l-a scris ca răspuns la afirmația mea (tradus din germană, ușor adaptat și scurtat):

„Te admir foarte mult pentru abilitățile și cunoștințele tale. Poate ai timp și chef să te documentezi despre termoizolații și să te joci puțin cu acest calculator. […] Afirmația ta că pereții trebuie să respire este complet greșită. Izolația exterioară, dacă e făcută corect, este cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru perete și pentru portofel. Efectul de izolare al peretelui tău de 60 cm din cărămidă plină corespunde unei plăci de 3 cm de EPS/polistiren. Adică, cu 3 cm de polistiren înjumătățești pierderile de căldură. Există o mulțime de materiale izolante și poți obține mult cu puțini bani, mai ales dacă ești un meșter atât de bun ca tine.”

Prima propoziție m-a bucurat. Calculatorul de coeficient U de pe ubakus.de (în germană) îl cunoșteam deja, pentru că lucrasem intens cu el încă din faza de planificare a restaurării. Am luat totuși mesajul drept ocazie să-mi reiau raționamentul cu atenție și să-mi recalculez peretele. Concluzia mea: în privința termenului „a respira”, interlocutorul meu are dreptate. Calculul pornește însă de la o cărămidă plină obișnuită, iar recomandarea unei izolații exterioare nu se potrivește unei case ca a mea.

Trebuie pereții să respire? Ce e adevărat în acest mit

Răspunsul scurt: Nu, pereții nu respiră. Printr-un perete de cărămidă tencuit nu are loc practic niciun schimb de aer semnificativ. Doar o parte foarte mică din umiditatea pe care o eliberăm în aerul din încăpere când gătim, facem duș, dormim sau prin plante ajunge afară prin perete. Cea mai mare parte este eliminată prin aerisire, adică prin ferestre deschise, rosturi neetanșe sau un sistem de ventilație.

Mi s-a părut interesant de unde vine mitul. El își are originea într-un experiment al igienistului münchenez Max von Pettenkofer din anul 1858. Pettenkofer a etanșat ferestrele și ușile unei încăperi și a constatat că schimbul de aer aproape nu s-a modificat. De aici a tras concluzia că aerul trebuie să treacă prin pereții de cărămidă. Se pare că a trecut cu vederea, printre altele, soba, care era legată de aerul exterior prin coș. Măsurători ulterioare au infirmat acest lucru, dar expresia s-a păstrat până azi. Un scurt rezumat găsești în articolul „Vom Mythos der atmenden Wände” pe Haustechnikdialog (în germană).

În această privință, persoana de pe forum a avut dreptate, iar eu am folosit termenul prea ușor.

Ce am vrut de fapt să spun: permeabil la vapori în ambele direcții

În spatele afirmației mele formulate greșit se află însă o idee la care țin: ceea ce se întâmplă de fapt în zidăria veche nu este respirație, ci transport de umiditate. Trei procese joacă aici un rol:

• Difuzia vaporilor: Vaporii de apă migrează prin elementul de construcție, iarna mai ales dinspre interior spre exterior, vara și când fațada e umedă și invers. Cât de ușor se întâmplă acest lucru descrie valoarea sd a unui material.
• Sorbția: Materialele de construcție higroscopice absorb vapori de apă din aer, îi înmagazinează în pori și îi eliberează din nou când aerul este uscat. Astfel, ele tamponează vârfurile de umiditate din încăpere.
• Transportul capilar: Apa lichidă este condusă prin porii fini ai cărămizii, ai mortarului de var și ai tencuielii de var și se poate evapora la suprafață.

O casă din secolul al XIX-lea nu are de regulă o hidroizolație orizontală împotriva umidității ascensionale, iar fundațiile stau direct în pământ. Umezeala vine așadar de jos, din exterior la ploi cu vânt și din interior, din aerul încăperii. Astfel de pereți funcționează de peste o sută de ani pentru că pot absorbi apa și o pot ceda din nou în ambele părți. Această capacitate de a se usca este ceea ce am înțeles de fapt prin „a respira”.

Cărămida arsă în câmp: de ce peretele meu nu e din cărămidă plină obișnuită

Pe forum s-a vorbit despre un „perete din cărămidă plină”. E o confuzie ușor de înțeles, pentru că din exterior cărămizile arată asemănător. Strict vorbind, casa mea este însă construită din cărămizi arse în câmp. Acestea sunt cărămizi care pe vremuri nu se ardeau într-o fabrică cu cuptor industrial, ci în cuptoare simple de câmp sau în stive arse pe loc, adesea în apropierea șantierului.

De aici rezultă alte proprietăți decât la o cărămidă plină modernă, arsă industrial:

• Temperatură de ardere mai scăzută și neuniformă: Cărămizile sunt mai puțin sinterizate, mai poroase și mai ușoare. Într-unul și același perete pot exista cărămizi de calitate diferită.
• Protecție termică mai bună: Datorită proporției mari de pori, conductivitatea termică se situează aproximativ în zona unui bloc din lut ușor și, prin urmare, mult sub cea a unei cărămizi pline moderne.
• Foarte higroscopice și absorbante: Cărămizile arse în câmp absorb umiditatea din aer și apa lichidă mult mai repede și în cantitate mai mare decât o cărămidă plină modernă. Dar o și cedează din nou, dacă sunt lăsate.
• Mai sensibile: Cărămizile mai moi, arse mai slab, reacționează sensibil la îngheț și săruri dacă rămân permanent umede. O tencuială de var activă capilar le protejează fără să le închidă.

Pentru întrebarea dacă ar trebui să-mi izolez peretele de cărămidă, acest lucru are două consecințe: peretele izolează de la sine mai bine decât presupune calculul de pe forum. Iar cel mai mare risc al său nu este frigul, ci umezeala care nu se mai poate usca.

Cifrele: ce performanță are de fapt peretele meu de 60 cm din cărămidă arsă în câmp?

Afirmația de pe forum a fost că cei 60 de centimetri de cărămidă ai mei izolează la fel de bine ca 3 centimetri de polistiren. Am refăcut calculul, o dată pentru o cărămidă plină tipică și o dată pentru cărămida mea arsă în câmp.

Cum funcționează coeficientul U

Coeficientul U (coeficientul de transfer termic, transmitanța termică) indică câtă căldură se pierde pe metru pătrat de perete și pe grad de diferență de temperatură între interior și exterior. Unitatea de măsură este W/(m²K). Cu cât coeficientul U este mai mic, cu atât peretele izolează mai bine.

El se calculează din rezistența termică R a fiecărui strat: grosimea împărțită la conductivitatea termică (λ, lambda). Rezistențele tuturor straturilor se adună, la care se adaugă mici rezistențe superficiale. Coeficientul U este apoi inversul acestei sume.

Cărămidă plină, cărămidă arsă în câmp și polistiren în comparație

O cărămidă plină tipică are o conductivitate termică de aproximativ 0,68 W/(mK). Pentru cărămida mea arsă în câmp calculez, prin analogie cu blocurile din lut ușor, cu circa 0,4 W/(mK). Pentru că aceste cărămizi diferă atât de mult între ele, am analizat suplimentar un interval de 0,3–0,5 W/(mK). EPS-ul (polistirenul) are în jur de 0,035 W/(mK).

• 60 cm cărămidă plină: 0,60 m ÷ 0,68 W/(mK) = R ≈ 0,88 m²K/W, echivalent cu aproximativ 3 cm de EPS
• 60 cm cărămidă arsă în câmp: 0,60 m ÷ 0,4 W/(mK) = R ≈ 1,5 m²K/W, echivalent cu aproximativ 5 cm de EPS
• 3 cm EPS: 0,03 m ÷ 0,035 W/(mK) = R ≈ 0,86 m²K/W

Pentru o cărămidă plină obișnuită, afirmația de pe forum este deci corectă. Cei 60 de centimetri de cărămidă arsă în câmp ai mei corespund în schimb, în funcție de cărămidă, unui strat de circa 4–7 centimetri de polistiren. Cu tencuială și rezistențe superficiale ajung la un coeficient U de aproximativ 0,58 W/(m²K), într-un interval de circa 0,45–0,7.

Pentru comparație: în Germania, Legea privind energia în clădiri (GEG) impune la renovarea peretelui exterior un coeficient U de cel mult 0,24 W/(m²K), dar prevede excepții pentru monumente și construcții istorice demne de păstrat. În România se aplică cerințe proprii, în prezent normativul Mc 001/2022. Valoarea germană o folosesc doar ca reper.

Cărămizile arse în câmp umede izolează mai prost

Valoarea lambda din tabele se referă la materialul uscat. Apa conduce căldura de multe ori mai bine decât aerul din pori. Tocmai pentru că cărămizile arse în câmp au atât de mulți pori și absorb atât de multă apă, protecția lor termică reală depinde puternic de conținutul de umiditate. Pentru mine, aceasta este ideea cea mai importantă a acestui articol: un perete uscat din cărămidă arsă în câmp este el însuși o protecție termică utilizabilă. Cine îl menține uscat îi îmbunătățește efectul izolant fără să monteze nicio placă. Cine, în schimb, aplică o izolație în spatele căreia se acumulează umezeală, înrăutățește exact această proprietate și riscă, pe deasupra, deteriorarea cărămizii.

Ce ar aduce o izolație, din punct de vedere al calculului

Pentru a fi complet, am calculat mai multe variante cu λ = 0,4 W/(mK) pentru cărămida arsă în câmp. Valorile sunt aproximative și sunt valabile doar pentru zidărie uscată. Eventualele daune cauzate de umiditate nu sunt reflectate de un astfel de calcul:

Acest lucru relativizează clar afirmația de pe forum: la peretele meu din cărămidă arsă în câmp, 3 centimetri de polistiren nu înjumătățesc pierderile, ci le reduc cu aproximativ o treime. Pentru o îmbunătățire semnificativă ar fi nevoie de 6–10 centimetri, adică exact de grosimile la care intervenția asupra comportamentului la umiditate al peretelui este cea mai mare. Beneficiul și riscul se află astfel, la casa mea, într-un alt raport decât la o cărămidă plină obișnuită.

Și în privința confortului, peretele meu se descurcă mai bine decât m-am așteptat. La minus 10 grade afară și 20 de grade înăuntru, fața sa interioară are, conform calculului, puțin sub 18 grade. Cu 10 centimetri de izolație ar avea în jur de 19 grade. Un grad în plus la suprafața peretelui este plăcut, dar la casa mea nu justifică riscul pentru construcție. În plus, încălzirea mea în perete încălzește oricum direct suprafețele pereților. Cum funcționează acest lucru descriu mai jos.

Izolarea pereților din cărămidă la clădirile istorice: de ce am decis să nu o fac

Pentru o clădire veche obișnuită din cărămidă plină, cu zidărie uscată, persoana de pe forum are dreptate din punct de vedere al fizicii construcțiilor: dacă se izolează, atunci de regulă e mai bine la exterior decât la interior, pentru că peretele se află astfel pe partea caldă. La construcțiile istorice precum a mea, specialiștii în protecția monumentelor și în renovarea clădirilor vechi recomandă însă adesea renunțarea completă la izolarea pereților exteriori. După tot ce am studiat înainte de începerea restaurării, împărtășesc această poziție. Motivele:

1. Umezeala se acumulează în spatele izolației: La o izolație exterioară, peretele se usucă mai greu spre exterior. La o izolație interioară, peretele devine mai rece, iar la limita dintre izolație și zidărie se poate forma condens. În ambele cazuri, umezeala se adună exact acolo unde nu se vede.
2. Cărămizile arse în câmp sunt deosebit de sensibile: Pentru că absorb atât de multă apă, într-un perete permanent umed se acumulează săruri. Înghețul poate apoi desprinde din exterior bucăți din cărămida moale, iar tencuiala se desface.
3. Umiditatea ascensională nu poate fi „izolată”: Fără hidroizolație orizontală, peretele va absorbi mereu umezeală din pământ. El trebuie să poată ceda această umezeală în ambele părți.
4. Tencuiala și mortarul de var: Construcția istorică este adaptată materialelor minerale, active capilar. Chiar și o tencuială de ciment sau o vopsea lavabilă pe bază de dispersie poate perturba acest sistem, cu atât mai mult un strat izolant.
5. Aspectul satului: Fațadele dinspre stradă ale satelor săsești, cu frontoanele, cornișele și porțile lor, fac parte dintr-un patrimoniu cultural. De aceea, o fațadă ar trebui refăcută după izolare. Nu am găsit informații despre dacă straturile groase de tencuială necesare pentru aceasta s-ar menține pe izolație sau dacă ar influența-o. În funcție de amplasare, în Transilvania se aplică și cerințe de protecție a monumentelor, care trebuie clarificate în prealabil cu autoritatea competentă.

Materiale izolante: ce nu intră în discuție pentru casa mea

Observația de pe forum că există o mulțime de materiale izolante este corectă. Pentru un perete din cărămidă arsă în câmp, această varietate se restrânge însă rapid. Iată evaluarea mea:

Excluse: EPS, sisteme compozite de termoizolare și bariere de vapori

Polistirenul este ieftin și izolează foarte bine, dar are o rezistență mare la difuzia vaporilor și nu este activ capilar. Pe un perete absorbant, încărcat cu umiditate, este pentru mine opusul a ceea ce are nevoie peretele. Același lucru este valabil pentru sistemele compozite de termoizolare (ETICS) cu tencuială pe bază de rășini sintetice și pentru izolațiile interioare cu frână sau barieră de vapori.

Critice: fibra de lemn și vata minerală

Ambele sunt permeabile la vapori și mult mai compatibile decât EPS-ul. Ele nu sunt însă active capilar și modifică totuși unde și cum se usucă peretele. La zidărie uscată, fără statut de monument, pot fi o opțiune. Pentru peretele meu din cărămidă arsă în câmp consider riscul mai mare decât beneficiul, chiar și fără statut de monument.

Critică: izolația interioară activă capilar

Plăcile din silicat de calciu sau plăcile termoizolante minerale sunt considerate cea mai compatibilă formă de izolație interioară la clădirile vechi. Dar și ele fac peretele mai rece și modifică comportamentul la umiditate. Fără simulare și fără însoțire de specialitate nu aș aborda acest lucru la casa mea.

Cel mult imaginabil: tencuiala de var și tencuiala termoizolantă de var

Pentru mine, o tencuială de var bună și suficient de groasă nu este o izolație propriu-zisă, ci parte din protecția împotriva umidității. Ea este permeabilă la vapori, activă capilar și protejează cărămida. O tencuială termoizolantă de var cu agregate ușoare, precum perlitul, îmbunătățește ceva protecția termică, dar rămâne în sistemul peretelui. Dacă voi schimba ceva la pereți, atunci în această direcție și doar după consultarea specialiștilor.

Sfatul meu: La cărămizile arse în câmp nu contează cea mai bună valoare lambda, ci întrebarea dacă peretele se mai poate usca după aceea în ambele direcții. Dacă nu primești un răspuns clar la această întrebare, mai bine lasă peretele așa cum este și investește în celelalte elemente de construcție.

Unde economisesc în schimb căldură

Tocmai pentru că peretele meu din cărămidă arsă în câmp izolează mai bine decât am presupus inițial și nu vreau să-l izolez, celelalte elemente de construcție ajung în prim-plan. Acolo se poate obține mult cu un risc mic:

• Planșeul de sub pod și acoperișul: Aerul cald urcă. Izolarea planșeului spre podul neîncălzit este de obicei una dintre cele mai ieftine măsuri cu efect mare, iar mulți o pot executa singuri. La casa mea, planșeul spre pod era deja izolat cu o umplutură de lut cu paie.
• Ferestre și uși: Ferestrele cu geam simplu și ușile neetanșe provoacă curent. Adesea ajută deja recondiționarea ferestrelor vechi, etanșarea lor sau completarea cu o a doua fereastră la interior. Și aici, în zonele de locuit ale casei mele existau ferestre duble cu cercevele separate, pe care doar le-am recondiționat, iar ferestrele interioare le-am dotat cu garnituri de etanșare.
• Pardoseala: Mai ales la dușumelele de lemn așezate direct pe pământ sau deasupra unei pivnițe se pierde multă căldură. Și aici casa mea avea deja o umplutură de lut. Doar fosta tâmplărie nu avea pivniță și avea doar o pardoseală din pământ bătut, cu scânduri deasupra. Acolo am săpat până puțin deasupra bazei fundației, am umplut cu pietriș filtrant și am montat un strat de 10 cm de EPS rigid înainte de a turna noua pardoseală.
• Neetanșeități: Fisurile, străpungerile și coșurile de fum deschise duc la un schimb de aer necontrolat.
• Pereți uscați: Protecția împotriva stropilor de apă, jgheaburile intacte și un soclu liber mențin peretele uscat și îi îmbunătățesc astfel efectul izolant.
• Căldura radiantă: Un sistem de încălzire care încălzește pereții menține zidăria uscată și asigură confort chiar și când aerul este ceva mai rece. La mine, acest rol îl are încălzirea în perete.

Conceptul meu energetic: încălzire în perete, pompe de căldură, energie solară și sobă pe lemne

Nu vreau să înfrumusețez nimic: un perete neizolat pierde mai multă căldură decât unul izolat, iar eu am nevoie de mai multă energie. În loc să „împachetez” peretele, am pornit așadar de la instalațiile casei. Sistemul meu este format din mai multe componente care se completează reciproc:

• Încălzire în perete cu căldură radiantă, ca sistem principal de încălzire
• Pompă de căldură aer-apă, care alimentează încălzirea în perete
• Aparat de aer condiționat split pentru răcire, pentru încălzire primăvara și toamna și, mai ales, pentru dezumidificare
• Pompă de căldură pentru apă caldă menajeră
• Panouri solare pe acoperiș, sub forma unui sistem fotovoltaic plug-in cu baterie, pentru curent propriu
• Sobă pe lemne, pentru a folosi lemnul de foc de pe propria proprietate

Încălzirea în perete: căldură radiantă ca la o sobă de teracotă

La încălzirea în perete, țevi prin care circulă apă sunt montate în tencuiala peretelui. Peretele devine o suprafață de încălzire mare și uniform caldă și cedează căldura în principal prin radiație, foarte asemănător unei sobe de teracotă. Căldura radiantă încălzește direct oamenii și suprafețele, nu în primul rând aerul. De aceea, o încăpere pare confortabilă chiar și la o temperatură a aerului ceva mai scăzută, iar praful se ridică mai puțin decât la calorifere.

Pentru un perete vechi din cărămidă arsă în câmp, acest lucru are un avantaj suplimentar: suprafețele calde ale pereților mențin zidăria uscată pe partea interioară. Condensul și mucegaiul din colțurile reci nu prea au șanse. Astfel, încălzirea în perete susține exact ceea ce urmărește acest articol: un perete care rămâne uscat și se poate usca în ambele direcții.

Temperatură de tur scăzută pentru pompa de căldură

Pentru că suprafața de încălzire este atât de mare, o temperatură de tur scăzută este suficientă. O pompă de căldură este proiectată și reglată intenționat pentru o temperatură de tur cât mai scăzută. La mine, aceasta este cu aproximativ 10 grade sub valorile folosite de obicei la centralele pe gaz. Exact în acest domeniu lucrează eficient o pompă de căldură aer-apă. Ca regulă empirică: fiecare grad în minus la temperatura de tur îmbunătățește eficiența unei pompe de căldură cu circa 2–2,5 la sută. La o diferență de 10 grade, efectul este semnificativ.

Ca să fiu sincer, trebuie spus și acest lucru: o încălzire în perete montată pe un perete exterior îi ridică temperatura și mărește astfel puțin pierderea de căldură spre exterior. Accept conștient acest dezavantaj, pentru că la casa mea avantajele pentru confort, eficiență și construcție cântăresc mai mult.

Aerul condiționat split: răcire, încălzire și mai ales dezumidificare

Un aparat de aer condiționat într-o casă țărănească din 1888 sună la început neobișnuit. Pentru mine este însă o componentă importantă, din trei motive:

• Dezumidificarea: Acesta este pentru mine punctul cel mai important. În zilele toride și umede de vară, aerul exterior aduce multă umezeală în casă, care se poate depune în pereții mai reci și higroscopici. Aerul condiționat scade umiditatea din încăpere. Acest lucru protejează cărămizile arse în câmp și tencuiala și ajută peretele să se usuce și spre interior.
• Încălzirea primăvara și toamna: Când e răcoare doar dimineața și seara, aparatul split încălzește rapid și eficient, ca pompă de căldură aer-aer, fără ca încălzirea în perete, care reacționează lent, să trebuiască să pornească.
• Răcirea: Și în Transilvania verile devin tot mai calde. Pereții groși rămân mult timp răcoroși, dar la un moment dat se încălzesc și ei.

Aparatul meu nu are control prin aplicație. De aceea mi-am construit singur un conector care comunică cu aparatul prin interfața telecomenzii. Astfel îl pot integra în sistemul meu smart home și îl pot comanda automat, de exemplu în funcție de umiditatea exterioară și interioară sau de energia solară disponibilă.

Pompa de căldură pentru apa caldă menajeră

Apa caldă este preparată de o pompă de căldură pentru apă caldă menajeră. Împreună cu aparatul de aer condiționat split, a fost gândită inițial ca soluție temporară, până la stabilirea sistemului meu definitiv. Amândouă s-au dovedit însă atât de bune, încât rămân în funcțiune.

Energia solară de pe acoperiș reduce costurile

Pe acoperișul meu se află un sistem fotovoltaic cu o putere a panourilor de 2.000 Wp și un invertor cu o putere de ieșire de 800 W, realizat ca sistem plug-in (în germană „Balkonkraftwerk”, centrală solară de balcon). La el este conectată în prezent, ca baterie, o EcoFlow Delta 3 Plus. Aceasta stochează ziua surplusul de energie solară și îl cedează seara și noaptea, când panourile nu mai produc nimic. Împreună, ele furnizează o parte din curentul pentru pompele de căldură, aerul condiționat și gospodărie și reduc costurile curente. Astfel pot compensa o bună parte din consumul suplimentar al peretelui neizolat, fără să intervin asupra construcției.

Ca să fiu sincer, nu e chiar perfect: pompa de căldură pentru încălzirea în perete are nevoie de cel mai mult curent iarna, când sistemul fotovoltaic produce cel mai puțin. În schimb, alți consumatori se potrivesc cu atât mai bine cu soarele. Aerul condiționat răcește și dezumidifică exact atunci când panourile produc cel mai mult curent. Pompa de căldură pentru apă caldă își poate încălzi apa ziua cu energie solară. Iar primăvara și toamna, când încă se încălzește și soarele strălucește deja sau încă puternic, curentul propriu contribuie vizibil la reducerea costurilor. Pe deasupra, este și o contribuție la protecția mediului și la sustenabilitate.

De altfel, un sistem fotovoltaic plug-in este un bun început dacă o instalație mare pe acoperiș nu intră (încă) în discuție. El acoperă mai ales consumul de bază al casei pe timpul zilei, iar cu o baterie mică, cum ar fi o stație de alimentare portabilă, și o parte din consumul de seară. În întreaga UE, astfel de sisteme plug-in pot injecta în rețea, prin microinvertor, cel mult 800 W. În Germania, puterea panourilor este limitată suplimentar la 2.000 Wp. Modul în care sistemul trebuie declarat diferă de la țară la țară: în Germania, el trebuie doar înregistrat online în registrul național (Marktstammdatenregister), ceea ce durează circa 10 minute. În România ar trebui să clarifici în prealabil regulile locale.

Soba pe lemne pentru lemnul de foc propriu

Ultima componentă este o sobă pe lemne. Pe proprietate se adună regulat lemn de foc, iar eu prefer să-l folosesc în propria sobă decât să-l las nefolosit. Soba oferă și ea o căldură radiantă plăcută și intervine exact atunci când afară este cel mai frig și sistemul fotovoltaic produce cel mai puțin curent.

Farmecul vechii case țărănești rămâne

Un aspect este pentru mine aproape la fel de important ca tehnica: în casa mea nu există calorifere pe pereți. Încăperile își păstrează aspectul și forma originală, nimic nu blochează pereții sau nișele ferestrelor, iar farmecul vechii case țărănești se păstrează în interior. Încălzirea principală există, dar nu se vede.

Cum procedez acum la casa mea din Cincu

Discuția de pe forum mi-a clarificat termenii și mi-a confirmat poziția. Iată cum se abordează lucrurile sistematic:

1. Evaluarea stării existente: Verifică unde sunt pereții umezi, unde se desprinde tencuiala, unde se sfărâmă cărămizile și unde apar eflorescențe de săruri. Măsurarea umidității zidăriei face parte din acest pas.
2. Eliminarea cauzelor: Ține apa de ploaie departe de soclu, verifică jgheaburile și burlanele, coboară pământul de lângă soclu acolo unde este prea sus.
3. Îndepărtarea straturilor deranjante: Acolo unde s-a aplicat tencuială de ciment sau vopsele dense, acestea trebuie îndepărtate și înlocuite cu tencuială de var și vopsea de var.
4. Începe de sus: Izolează planșeul spre pod, dacă nu este deja izolat.
5. Ferestre și uși: Recondiționează-le și etanșează-le corect, fără să le pierzi caracterul istoric.
6. Lasă pereții în pace: Pereții exteriori rămân neizolați și permeabili la vapori în ambele direcții.

Despre fiecare pas scriu aici, pe blog, inclusiv despre cei la care ceva nu funcționează.

Unde găsești ajutor și informații suplimentare

Dacă ai și tu o casă veche cu pereți masivi din cărămidă, aceste surse te pot ajuta. Majoritatea sunt în limba germană:

• ubakus.de – calculator de coeficient U: calculator online gratuit pentru alcătuiri de pereți, cu calculul condensului și al temperaturii.
• Interessengemeinschaft Bauernhaus: asociație cu multă experiență în păstrarea clădirilor rurale vechi.
• Fundația Mihai Eminescu Trust: fundație care restaurează de mulți ani case din satele săsești ale Transilvaniei folosind tehnici tradiționale.
• Deutsche Stiftung Denkmalschutz (Fundația Germană pentru Protecția Monumentelor): cea mai mare inițiativă privată pentru păstrarea monumentelor istorice din Germania, cu informații despre renovarea atentă a clădirilor vechi.
• Fișa tehnică WTA 6-4 „Izolația interioară conform WTA I”: ghidul de planificare al Asociației Științifico-Tehnice pentru Conservarea Clădirilor și Protecția Monumentelor (WTA), util pentru înțelegerea riscurilor unei izolații interioare.
• WUFI de la Fraunhofer IBP: software pentru simulare higrotermică, cu care proiectanții calculează comportamentul la umiditate al pereților de-a lungul anilor.
• Zukunft Altbau: program independent de informare despre renovarea energetică a clădirilor existente.

Întrebări frecvente despre izolarea pereților vechi din cărămidă

Ce este o cărămidă arsă în câmp?

O cărămidă arsă în câmp este o cărămidă istorică ce nu a fost arsă într-o fabrică cu cuptor industrial, ci într-un cuptor simplu de câmp sau într-o stivă arsă pe loc, adesea chiar lângă șantier. Din cauza temperaturii de ardere mai scăzute și neuniforme, este mai poroasă, mai ușoară și mult mai absorbantă decât o cărămidă plină modernă.

Cât de bine izolează un perete de 60 cm din cărămidă arsă în câmp?

Mai bine decât un perete din cărămidă plină modernă. Cu o conductivitate termică în zona unui bloc din lut ușor, de aproximativ 0,3–0,5 W/(mK), efectul izolant echivalează cu circa 4–7 centimetri de EPS. În funcție de cărămidă și de conținutul de umiditate, coeficientul U este de aproximativ 0,45–0,7 W/(m²K). Un perete de 60 cm din cărămidă plină obișnuită echivalează, în schimb, cu doar circa 3 centimetri de EPS.

Ar trebui izolat un perete vechi din cărămidă?

La construcțiile istorice din cărămidă arsă în câmp, cu mortar de var și fără hidroizolație orizontală, se recomandă adesea renunțarea completă la izolare, pentru că în spatele izolației se poate acumula umezeală care deteriorează zidăria. Cine dorește totuși să izoleze ar trebui să folosească doar materiale permeabile la vapori și active capilar în ambele direcții și să ceară sfatul unui specialist.

Trebuie pereții vechi să respire?

Nu, pereții nu schimbă practic deloc aer. Mitul provine dintr-un experiment greșit al lui Max von Pettenkofer din anul 1858. Pereții vechi trebuie însă să fie permeabili la vapori, pentru ca umezeala care pătrunde de jos, prin ploaia cu vânt sau din aerul încăperii să se poată usca din nou spre interior și spre exterior.

Ce înseamnă „permeabil la vapori în ambele direcții”?

Înseamnă că niciun strat al peretelui, nici la interior, nici la exterior, nu frânează semnificativ trecerea vaporilor de apă. Astfel, peretele se poate usca spre partea mai uscată, în funcție de anotimp și de vreme. Tencuiala de var și vopseaua de var îndeplinesc această condiție, tencuiala de ciment, vopseaua lavabilă pe bază de dispersie, barierele de vapori și polistirenul nu.

Cum pot îmbunătăți energetic o casă veche fără izolarea pereților?

Cele mai mari pârghii sunt de obicei planșeul de sub pod, ferestrele și ușile, pardoseala și neetanșeitățile. La acestea se adaugă menținerea pereților uscați, pentru că zidăria uscată izolează mai bine decât cea umedă. În privința instalațiilor, sistemele de încălzire prin suprafețe, precum încălzirea în perete, combinate cu o pompă de căldură, energie solară proprie și, eventual, o sobă pe lemne, ajută la compensarea necesarului mai mare de căldură al unui perete neizolat. Un aparat de aer condiționat cu funcție de dezumidificare ajută vara la menținerea uscată a aerului din încăpere și, astfel, a pereților.

Se potrivește încălzirea în perete la o casă țărănească veche?

Da, de multe ori chiar foarte bine. Încălzirea în perete cedează căldură radiantă asemănătoare unei sobe de teracotă, menține suprafețele pereților calde și uscate și funcționează cu temperaturi de tur scăzute. În casa mea, pompa de căldură aer-apă funcționează cu o temperatură de tur cu aproximativ 10 grade sub valorile folosite de obicei la centralele pe gaz, ceea ce o face mai eficientă. În plus, încăperile rămân fără calorifere vizibile.

Ce iau cu mine din această discuție

Sunt recunoscător pentru acest schimb de idei. Nu se întâmplă des ca cineva să semnaleze o greșeală atât de clar și în același timp atât de apreciativ. Afirmația mea că pereții trebuie să respire a fost greșită din punct de vedere tehnic și nu o voi mai folosi așa. Ce am vrut să spun voi formula de acum înainte mai precis: pereții vechi trebuie să rămână permeabili la vapori în ambele direcții.

Discuția arată, de asemenea, cât de important este să-ți cunoști exact materialul. Cu valorile unei cărămizi pline obișnuite, un perete ca al meu este evaluat mai prost decât este de fapt. Și se trece ușor cu vederea unde se află adevăratul său risc: în capacitatea mare de absorbție a cărămizilor arse în câmp. Pentru o casă ca a mea, răspunsul la întrebarea dacă peretele de cărămidă ar trebui izolat este așadar: mai bine nu. Banii și timpul meu de lucru le investesc în acoperiș, planșeu, ferestre, pardoseală și pereți uscați. O bună parte din necesarul mai mare de căldură o compensez cu încălzirea în perete, pompele de căldură, energia solară proprie și lemnul de pe propria proprietate. Aerul condiționat mă ajută vara să mențin pereții uscați. Și toate acestea fără ca vreun calorifer să strice farmecul vechilor încăperi.

Tu ce experiențe ai? Ai lucrat deja cu cărămizi arse în câmp sau cu pereți vechi din cărămidă, izolați sau neizolați, poate chiar la o casă din Transilvania? Scrie-mi în comentarii. Mă bucur de orice sugestie și, după cum arată această poveste, îmi place să învăț lucruri noi.