Astăzi este luni, 13.05.2013.
Elisabeth și cu mine plecăm din Biled într-un mic circuit prin România. Prima noastră țintă, în drum spre Târgu Jiu, este terenul de la Lacul Dracului. Mergem pe ruta prin Reșița, apoi coborâm prin superbul defileu spre Anina și mai departe până la Sasca Montană.
Localitatea stă liniștită și puțin uitată într-o vale mică; pe strada principală nu găsești nici măcar un Magazin Alimentar. La capătul satului asfaltul se termină și intrăm pe pietriș într-o pădure. După două curbe, un drum se desprinde spre stânga; un indicator „Lacul Dracului” ne confirmă că suntem unde trebuie. Las mașina sus și cobor drumul pe jos. Elisabeth rămâne în mașină, în caz că trebuie s-o mute, de exemplu dacă urcă un camion pe drumul îngust.
Ajung la teren: este o pantă ușoară, o pajiște despărțită în partea de jos de râul Nera, care este alimentat de Lacul Dracului și formează limita terenului. Fac câteva fotografii și mă întorc la mașină. Nu facem cale întoarsă, ci continuăm pe drumul de pietriș, prin Cărbunari și Moldova Nouă, în jos spre Dunăre. Sunt destui kilometri de pietriș și trecem prin puține sate mici. Poate că totuși e puțin prea izolat aici, ne întrebăm?
