Transilvania uitată: De ce merită să vizitezi Gherdeal (Gürteln)

Imaginează-ți că cineva ar fi apăsat butonul de pauză acum treizeci de ani și apoi ar fi părăsit încăperea. Exact așa se simte sosirea în Gherdeal (germană: Gürteln). Când virezi de pe drumul principal și te apropii de sat pe drumul prăfuit și neasfaltat, lași instantaneu în urmă agitația secolului XXI.

Am fost prima dată în Gherdeal în septembrie 2016. Cu o lună înainte, cumpărasem o casă în satul vecin, Cincu (Großschenk), și eram pe de o parte ocupat să cunosc împrejurimile, iar pe de altă parte în căutare de materiale de construcție istorice pentru a-mi renova casa.

Mă întorc aici mereu, locul mă atrage ca un magnet. Fie că sunt singur, cu Elisabeth sau cu prietena mea Laura, o vizită aici mă face să descopăr mereu ceva nou și îmi ascute privirea pentru detalii.

Gherdeal nu este un muzeu în aer liber, unde totul este lustruit și aranjat pentru turiști. Este brut. Este autentic. Este un loc de o frumusețe melancolică, care respiră liniștit în inima Transilvaniei.

Într-un ghid vechi din colecția mea („Komm mit…”) am citit că în Gherdeal se poate respira cel mai pur aer din toată România. Astăzi îmi pot imagina bine acest lucru – nu am trăit vremurile de dinainte de Revoluție, dar într-adevăr nu există aproape nicio industrie în împrejurimi.

Gherdealul de astăzi: Un sat adormit

Astăzi mai locuiesc aici doar o mână de oameni. Statistica variază, uneori sunt doisprezece, alteori mai puțini. Când te plimbi pe ulițele neasfaltate, auzi mai ales un singur lucru: Nimic. Poate doar zumzetul insectelor în iarba înaltă, lătratul unui câine de curte în depărtare sau scârțâitul unei porți vechi în bătaia vântului.

Șirurile de case, odinioară mândre și colorate, arată astăzi cicatricile timpului. Tencuiala se sfărâmă dezvăluind cărămida, acoperișurile s-au înclinat sub povara anilor. Dar tocmai în asta constă farmecul pentru noi, vizitatorii. Este o arhitectură care te obligă să mergi încet, să privești cu atenție și să simți poveștile care se ascund în ziduri.

O rază de speranță: Casa la Tei

Totuși, nu totul este condamnat ruinării. Există mici semne de speranță. Un exemplu minunat este Casa la Tei. Aici, o veche proprietate a fost transformată în pensiune cu multă răbdare și respect pentru substanța istorică.

Casa arată impresionant cum ar putea arăta Gherdealul dacă moștenirea ar fi păstrată, chiar dacă au fost introduse elemente noi. Te rog să reții: Casa la Tei este un proiect privat și un loc de refugiu. Dacă poarta este deschisă, întreabă dacă poți intra. Cu puțin noroc, îți poți îndulci pauza cu o cafea sau o limonadă și o gustare.

Martorii tăcuți: Biserica Fortificată și Vechea Școală

Nimic nu marchează silueta Gherdealului la fel de mult ca Biserica Fortificată. Stă masivă și sfidătoare pe dealul ei, chiar dacă dintele timpului o macină. Spre deosebire de locurile turistice aglomerate, aici nu există adesea nimeni care să vândă bilete. Biserica fortificată este ancora satului – un simbol al capacității de apărare și al credinței fostei comunități.

Chiar lângă ea, adesea trecută cu vederea, dar profund emoționantă: Vechea Școală. Un loc unde generații de copii sași au învățat să scrie și să citească. Astăzi încăperile sunt goale, dar arhitectura încă lasă să se ghicească ordinea și importanța pe care educația o avea odinioară aici. Se mai lucrează din când în când la ea, dar nu pot distinge un plan coerent de restaurare.

O privire în trecut: Cum a devenit Gherdealul ceea ce a fost

Pentru a înțelege liniștea de astăzi, trebuie să dăm mai tare volumul trecutului. Gherdealul a fost fondat – ca multe sate din Scaunul Cincului – în secolul al XIII-lea de către sașii transilvăneni. Numele german „Gürteln” apare documentat pentru prima dată în jurul anului 1332.

Timp de secole, acesta a fost un sat de țărani înfloritor. Oamenii trăiau din agricultură, meșteșuguri și comunitate. Trăiau autarhic, își păstrau obiceiurile și limba. Era o viață grea, dar ordonată.

Marele Exod

Ruptura nu a venit treptat, ci a fost brutală. După cel de-al Doilea Război Mondial și anii plini de lipsuri sub dictatura comunistă, majoritatea sașilor tânjeau după libertate. Odată cu Revoluția din 1989 și deschiderea granițelor, s-a întâmplat inevitabilul: Marele Exod.

În decurs de câteva luni și ani, aproape toți locuitorii sași au părăsit Gherdealul cu destinația Germania. Au lăsat în urmă nu doar patria, ci adesea și mobila, uneltele și casele lor. Străzi întregi au rămas brusc goale.

Pentru cine este Gherdealul destinația potrivită?

Sfaturi practice și Cazare

În Gherdeal există foarte puțină infrastructură. Nu există supermarket și niciun restaurant obișnuit. Asta face parte din farmecul locului, dar necesită planificare. Adu-ți apă și mâncare.

Unde te cazezi? Cea mai bună bază pentru o vizită este localitatea vecină Cincu (Großschenk).

• Cincu: Aici există case de oaspeți și pensiuni, amenajate de exemplu în vechea casă parohială săsească sau în ferme vechi. Cincu este la doar câteva minute de mers cu mașina și oferă mixul ideal de autenticitate și confort.
• Agnita sau Făgăraș: Dacă cauți mai multă infrastructură urbană, aceste două orașe sunt puncte de plecare bune pentru excursii de o zi.

Sfatul meu pentru vizita ta

Ia-ți timp. Gherdeal nu este un loc de „bifat”. Așază-te pe o bancă, respiră aerul și lasă atmosfera să acționeze asupra ta. Este unul dintre puținele locuri din Europa unde poți experimenta o adevărată călătorie în timp – fragilă, frumoasă și de neuitat.